Există câteva teorii cu privire la felul în care acționează Tehnica Bowen. Una dintre acestea, sugerează că „mișcările” Bowen stimulează proprioreceptorii și fibrele senzoriale ale sistemului nervos periferic. Aceasta încurajează organismul să se re-echilibreze și să se reîntoarcă la starea naturală de sănătate. Proprioreceptorii asigură percepția asupra poziției și mișcării corpului, și se găsesc în țesutul conjunctiv, mușchi, tendoane, ligamente și fascie.
Un anumit tip de receptor și în particular nociceptorul, joacă un rol foarte important în eficiența tratamentului Bowen. Nociceptorii sunt în mod special sensibili la stimulii agresivi, care afectează, sau au potențial de a afecta țesuturile. Aceștia se numesc uneori și receptori de durere, dar acest termen este înșelător, deoarece durerea este interpretată la un nivel superior, cerebral. Nociceptorii sunt amplasați în aproape toate țesuturile corpului, dar sunt foarte numeroși în fascie, o membrană de țesut fibros care înfășoară, înconjoară, susține și ridică mușchii, țesuturile și organele corpului. Fascia crează un spațiu între fiecare grup de mușchi, mușchi individuali și fibre individuale, până la nivel microscopic, permițând o mișcare optimă și sănătoasă a fluidelor către toți mușchii și toate articulațiile corpului.
Când apare o leziune a corpului, cum ar fi o fractură a degetului de la picior, nociceptorii transmit un răspuns reflex, cu 70-120 metri/secundă, de-a lungul fibrei aferente, până la thalamus, localizat în creier. Această informație este mai apoi prelucrată de cortex și ulterior transmisă înapoi, prin intermediul diferitelor fibre, la locul traumatizat, pentru a începe procesul de vindecare, prin contractarea mușchilor și începerea procesului inflamator în zonă.
Dacă durerea persistă o lungă perioadă de timp, fascia rămâne contractată spre a proteja zona dureroasă, cauzând astfel disfuncții sau restricții de mișcare ale țesuturilor înconjurătoare. Chiar după ce osul s-a vindecat, continuăm să șchiopătăm, deoarece fascia restricționeaza mișcările și continuă să-și păstreze forma.
Cu fiecare mișcare Bowen, fascia este angrenată și “deranjată” pentru scurt timp, dar nu este deplasată prin forță. Când aderența fasciei este diminuată iar țesutul conjunctiv cicatrizat se înmoaie și se contractă, fascia își reduce contracția. Structurile musculo-scheletale devin capabile să-și mărească capacitatea de mișcare și să-și folosească tot potențialul de forță și în plus, nervii, vasele de sânge și nodurile limfatice situate în aceste țesuturi relaxate, funcționează optim.
Prin întinderea fibrelor de colagen și modificarea formei țesutului conjunctiv, realizate de mișcările Bowen de mică intensitate, nociceptorii aflați în fascie și țesut conjunctiv sunt stimulați să transmită un impuls de neagresiune prin sistemul nervos central, la cortex, iar cortexul recunoscând aceasta informație, inițiază procesul de vindecare pentru această etapa reparatorie. Se va transmite un mesaj, prin fibrele aferente, pentru înlăturarea inflamației și relaxarea fibrelor musculare și a țesutului conjunctiv.
